Misiunea japoneză Martian Moons eXploration (MMX), care are drept obiectiv studierea originii sateliţilor lui Marte, Phobos şi Deimos, şi colectarea de mostre de la suprafaţa lui Phobos, este pregătită de lansarea anunţată pentru luni, la ora 19:41 GMT (marţi, 04:41 ora locală), notează Agerpres.
Misiunea MMX va fi lansată cu o rachetă H3 de la Centrul Spaţial Tanegashima. După o călătorie de 10 luni spre Marte, sonda va petrece aproximativ 3 ani pentru a-l studia pe Phobos, la suprafaţa căruia va trimite un rover autonom pentru colectarea de mostre de sol. Apoi, misiunea se va concentra asupra lui Deimos pentru a executa o serie de survoluri înainte de a porni înapoi spre Terra în noiembrie 2030. Dacă totul va merge conform planului misiunii, mostrele de pe Phobos vor ateriza în Australia în 2031.
Sonda spaţială MMX este alcătuită din trei componente principale, precum şi dintr-un mic rover. După separarea de racheta purtătoare H3, un modul de propulsie va asigura impulsul necesar pentru a plasa MMX pe traiectoria către Marte. Modulul principal de explorare al MMX transportă roverul IDEFIX - de dimensiunea unui cuptor cu microunde - şi majoritatea instrumentelor ştiinţifice ale misiunii, în timp ce modulul de întoarcere găzduieşte capsula destinată aducerii probelor pe Pământ.
Mitsubishi a fabricat modulele MMX
Compania japoneză Mitsubishi Electric a construit cele trei module principale ale MMX, în timp ce agenţia spaţială franceză CNES (Centre National Etudes Spatiales) şi centrul aerospaţial german DLR (Deutsches Zentrum fur Luft- und Raumfahrt) au colaborat la dezvoltarea roverului IDEFIX. Numele micului rover este împrumutat de la celebrul căţel din seria de benzi desenate franceze "Asterix" (apărută în anii '60) şi face, totodată, trimitere la primul satelit al Franţei, numit "Asterix", lansat în 1965.
IDEFIX este echipat cu o serie de camere, precum şi cu spectrometrul Raman pentru MMX (RAX) şi un radiometru miniaturizat (miniRAD), instrumente destinate analizării compoziţiei suprafeţei lui Phobos şi a temperaturii acesteia.
Majoritatea instrumentelor ştiinţifice ale MMX se află pe modulul de explorare. Printre acestea se numără dispozitivul MEGANE ("Mars-moon Exploration with Gamma rays and Neutrons"), un spectrometru de raze gamma şi neutroni dezvoltat de Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL), precum şi instrumentul francez MIRS (MMX InfraRed Spectrometer).
Modulul de explorare găzduieşte, de asemenea, camera TENGOO (TElescopic Nadir imager for GeOmOrphology) - de fabricaţie japoneză - camera multispectrală cu unghi larg OROCHI (Optical RadiOmeter composed of CHromatic Imagers), un altimetru laser (LIDAR) şi un analizor de spectru de masă (MSA).
Pe de altă parte, modulul de întoarcere transportă instrumentele japoneze CMDM (Circum-Martian Dust Monitor - pentru monitorizarea prafului din jurul planetei Marte) şi IREM (Interplanetary Radiation Environment Monitor - pentru monitorizarea mediului radiaţiilor interplanetare).
Obiectivele misiunii MMX
Misiunea MMX va ajunge pe orbita planetei Marte în august 2027. În acel moment, sonda se va separa de modulul său de propulsie şi va intra pe o orbită de tip "cvasi-satelit" (QSO) în jurul lui Phobos. Această orbită îi va permite sondei să se deplaseze într-o formaţie alături de micul satelit - de dimensiunile unui asteroid - în timp ce ambele corpuri orbitează în jurul Planetei Roşii.
În primele luni petrecute în sistemul marţian, sonda va observa Phobos de la diverse altitudini, utilizând instrumentele sale - camerele TENGOO şi OROCHI, sistemul LIDAR şi instrumentul MSA - pentru a cartografia suprafaţa satelitului, a-i studia compoziţia şi a identifica posibile locuri de asolizare.
Roverul IDEFIX va fi lansat spre suprafaţă la sfârşitul anului 2028 sau începutul anului 2029, de la o altitudine de aproximativ 40 de metri deasupra lui Phobos. Datorită gravitaţiei extrem de scăzute a satelitului - care are un diametru de doar 22 de kilometri - roverul va putea coborî în cădere liberă până la suprafaţă fără a suferi daune (teoretic), se va redresa după câteva salturi şi va începe explorarea pentru a colecta date despre teren şi condiţiile de la suprafaţă.
Colectarea probelor în cadrul misiunii MMX ar putea începe încă din decembrie 2028, a declarat Lindsay Hays, director interimar al Diviziei de Ştiinţe Planetare din cadrul NASA, în timpul unei informări despre misiune, pe 15 octombrie. Sonda va efectua două coborâri pentru colectarea de mostre, modulele sale de explorare şi de revenire acţionând ca un singur ansamblu în timpul coborârii şi al reîntoarcerii pe orbită.
Pe suprafaţa lui Phobos vor fi folosite două mecanisme distincte de prelevare - un mecanism de forare (C-sampler) şi un mecanism pneumatic (P-sampler) - vor extrage şi colecta cel puţin 10 grame de material. Acesta va fi depozitat în capsula de revenire a sondei, înainte ca MMX să decoleze din nou spre orbită. După prima aterizare şi colectarea probelor, MMX va reveni pe orbita de tip "cvasi-satelit" din apropierea lui Phobos, urmând apoi să coboare într-un al doilea punct pentru o încercare similară, după care va reveni din nou pe orbită.
MMX îşi va încheia observaţiile asupra lui Phobos după aproximativ trei ani dedicaţi acestui satelit marţian, urmând ca, în 2030, să treacă pe o orbită mai înaltă, de rezonanţă, în jurul planetei Marte. Această traiectorie se va intersecta în mod repetat cu orbita lui Deimos, permiţând o serie de survoluri în scopul colectării şi comparării datelor cu cele obţinute în urma observaţiilor asupra lui Phobos; demersul face parte din eforturile oamenilor de ştiinţă de a investiga originile acestor sateliţi.
Spre sfârşitul anului 2030, modulul de explorare se va separa, în timp ce modulul de întoarcere îşi va porni propulsoarele pentru a ieşi din sfera de influenţă gravitaţională a planetei Marte, începând o călătorie de opt luni către Pământ, având la bord mostrele colectate. Pe măsură ce MMX parcurge ultima etapă a drumului spre Pământ, în 2031, capsula care conţine mostrele se va desprinde şi va intra în atmosferă, urmând să aterizeze cu ajutorul unei paraşute în regiunea Woomera din Australia. De aici, conţinutul capsulei va fi recuperat pentru a fi supus unor analize de laborator, realizate de Japonia şi partenerii săi în cadrul misiunii.
Originle Phobos şi Deimos, un mister
Aceste mostre, alături de datele colectate de MMX, ar putea oferi oamenilor de ştiinţă informaţii preţioase despre compoziţia şi geografia sateliţilor şi, poate cel mai important, despre modul în care aceştia au luat naştere. Există două teorii principale privind originile lui Phobos şi Deimos, ambele conturând scenarii foarte diferite despre istoria îndepărtată a planetei Marte.
"Phobos şi Deimos sunt interesante, dar nu doar prin ele însele. Prezenţa lor constituie o piesă esenţială în tabloul mai larg al sistemului marţian", a declarat Tom Statler, director executiv al programului MMX şi om de ştiinţă în cadrul Diviziei de Ştiinţe Planetare a NASA, în timpul informării despre misiune din 15 octombrie. "Descoperind originea acestor sateliţi, vom obţine noi perspective asupra istoriei atât a planetei Marte, cât şi a Pământului, în special acele evenimente care au modelat ambele planete în urmă cu miliarde de ani şi au contribuit la crearea lumilor pe care le vedem astăzi'.
Atât Phobos, cât şi Deimos sunt corpuri relativ mici, au forme neregulate şi prezintă o serie de asemănări şi caracteristici spectrale cu asteroizii primitivi de tip D (corpuri cereşti străvechi despre care se crede că păstrează material ce datează încă de la formarea Sistemului Solar, acum aproximativ 4,6 miliarde de ani). Aceste similitudini sugerează că Phobos şi Deimos s-ar fi putut forma în altă parte a Sistemului Solar, fiind ulterior capturate de gravitaţia planetei Marte.
Totuşi, orbitele lor aproape circulare, aliniate cu ecuatorul Planetei Roşii', complică într-o oarecare măsură această teorie, fiind mai degrabă în acord cu o altă poveste a unei origini violente a celor două corpuri, similară celei ce a dus la formarea Lunii, după impactul cu un corp cosmic masiv care ar fi putut proiecta material pe orbită, formând un disc de resturi din care, în cele din urmă, s-au format cei doi sateliţi.
Datele geologice şi orbitale contradictorii colectate până în prezent cu privire la sateliţii marţieni Phobos şi Deimos i-au împiedicat pe oamenii de ştiinţă să valideze definitiv una dintre aceste ipoteze în detrimentul celeilalte. Misiunea MMX îşi propune să ofere un răspuns derfinitiv la aceste întrebări cu privire la originea celor doi microsateliţi marţieni.