Deasupra capetelor noastre, un nou strat de infrastructură critică este în dezvoltare și miliardarii lumii, dar și marile economii, sunt într-o cursă strânsă pentru dominație, relatează CNBC.
Orbita joasă a Pământului (LEO), pe care NASA o definește ca fiind regiunea spațiului situată la o altitudine de 2.000 de kilometri sau mai mică, evoluează rapid dintr-un domeniu tehnic de nișă într-unul dintre cele mai importante medii strategice ale secolului XXI.
Aceasta susține navigația globală, telecomunicațiile, apărarea și conectivitatea la nivel mondial și atrage un val masiv de investiții.
Sateliții LEO, datorită proximității lor față de Pământ, oferă timpi de răspuns mai rapizi, costuri de lansare reduse și viteze mai mari de comunicare. Spre deosebire de sateliții aflați pe orbite mai înalte, ei nu rămân deasupra unui punct fix de pe Pământ și funcționează adesea în constelații pentru a maximiza acoperirea globală.
Orbitele mai înalte, precum orbita medie a Pământului (MEO) și orbita geostaționară (GEO), găzduiesc infrastructură satelitară bine stabilită, dar sunt supuse unor constrângeri operaționale mai rigide.
În 2025, au fost înregistrate investiții de peste 45 de miliarde de dolari în acest sector, în creștere semnificativă față de puțin sub 25 de miliarde în 2024, potrivit Space IQ, un raport care urmărește activitatea startup-urilor și tendințele de investiții din economia spațială.
„Accesul orbital devine un activ strategic, la fel ca porturile, cablurile sau rețelele energetice de pe Pământ”, a declarat Carlos Moreira, CEO al companiei elvețiene de securitate cibernetică și semiconductori Wisekey, pentru CNBC.
Cel mai vizibil exemplu al acestei schimbări este rețeaua de sateliți în expansiune rapidă a lui Elon Musk. Compania sa de rachete, SpaceX, operează deja constelația Starlink, care are în prezent peste 9.500 de sateliți în orbită.
Compania intenționează să extindă această rețea prin adăugarea a mii de sateliți suplimentari. SpaceX a propus, de asemenea, un proiect și mai amplu: un sistem de centre de date orbitale alimentate cu energie solară, care ar putea ajunge, în cele din urmă, la până la un milion de sateliți.
Însă SpaceX nu este singura. Chiar în această săptămână, favorita industriei tech Nvidia a prezentat o nouă platformă destinată aducerii calculului AI pe orbită. Sistemul este conceput pentru a susține centre de date orbitale, inteligență geospațială și operațiuni spațiale autonome.
„Calculul în spațiu, ultima frontieră, a sosit”, a declarat CEO-ul Nvidia, Jensen Huang, la conferința GTC 2026 din San Jose.
Această abordare ar putea transforma centrele de date orbitale în instrumente de descoperire și navele spațiale în sisteme capabile să se auto-navigheze, a spus el.
Amazon LEO, cunoscut anterior ca Project Kuiper, plănuiește să lanseze peste 3.000 de sateliți pe orbita joasă a Pământului.
La începutul acestui an, Comisia Federală pentru Comunicații (FCC) a aprobat încă 4.500 de sateliți pentru lansări viitoare. Între timp, Blue Origin, fondată de Jeff Bezos, este așteptată să lanseze peste 5.000 de sateliți până la sfârșitul anului 2027.
În Europa, rețeaua de sateliți OneWeb a companiei Eutelsat numără în prezent peste 600 de sateliți. Deși operează la o scară mult mai mică, Franța speră ca această companie să devină, în cele din urmă, un rival pentru Starlink și a investit 1,35 miliarde de euro în Eutelsat, devenind cel mai mare acționar, cu aproximativ 30% din participație.
China a depus, de asemenea, planuri pentru peste 200.000 de sateliți în cadrul a 14 constelații.
Amploarea acestor desfășurări planificate reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care spațiul va fi utilizat, reglementat și comercializat.
400 de miliarde de dolari, investiți în economia spațială
Din 2009, peste 400 de miliarde de dolari au fost investite în economia spațială, Statele Unite contribuind cu mai mult de jumătate din această sumă, urmate de China, potrivit Space Capital.
CEO-ul Space Capital, Chad Anderson, a declarat că industria se află încă în „primele etape ale unui ciclu de infrastructură pe mai multe decenii”. El a subliniat că, deși sectorul este încă într-o fază incipientă de evoluție, s-a maturizat suficient pentru a oferi oportunități semnificative pe piețele publice.
Aproximativ o duzină de companii spațiale sunt deja listate la bursă, iar altele sunt așteptate în anul următor, inclusiv mult anticipata listare SpaceX, care, potrivit lui Anderson, ar putea reprezenta „momentul Netscape” al sectorului spațial, respectiv un eveniment definitoriu care schimbă așteptările investitorilor și atrage capital mai larg în piață.
Totuși, pe măsură ce dinamica crește și activitatea comercială se accelerează, Moreira de la Wisekey avertizează că această expansiune trebuie „gestionată cu același nivel de seriozitate ca suveranitatea digitală pe Pământ”.
El susține că spațiul ar trebui să rămână un domeniu care aduce beneficii umanității, susținând conectivitatea, descoperirea științifică și creșterea economică, și nu să devină un loc al competiției necontrolate și al riscurilor sistemice.
Riscuri de reglementare
O provocare majoră pentru creșterea pieței este guvernanța fragmentată a LEO și sistemul său complex de operare pe mai multe niveluri.
La nivel internațional, Tratatul privind spațiul cosmic stabilește că statele sunt responsabile pentru toate activitățile spațiale desfășurate sub jurisdicția lor, în timp ce ghidurile ONU privind reducerea deșeurilor spațiale oferă principii de sustenabilitate fără caracter obligatoriu.
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) gestionează alocarea globală a spectrului, contribuind la prevenirea interferențelor și la menținerea funcționării fiabile a rețelelor de comunicații. În paralel, grupuri din industrie, precum Space Safety Coalition, promovează standarde voluntare de bune practici.
Autoritățile naționale asigură apoi supravegherea operațională. În Statele Unite, de exemplu, FCC acordă licențe pentru constelațiile de sateliți și utilizarea spectrului, iar FAA supraveghează activitățile de lansare și reintrare în atmosferă.
Cu toate acestea, mulți experți consideră că actualele cadre de reglementare nu mai sunt adecvate.
Raza Rizvi, avocat specializat în TMT la Simmons & Simmons, afirmă că mare parte din structura juridică actuală a fost concepută pentru condițiile mai previzibile ale orbitei GEO.
„Acum, când intrăm într-un mediu LEO mai riscant și mai complex, nu avem încă instrumentele juridice specifice pentru a gestiona această nouă tehnologie”, a explicat el.
Siamak Hesar, CEO al companiei de inteligență pentru zboruri spațiale Kayhan Space, spune că reglementările actuale au fost create pentru programe spațiale mai lente, conduse de state, și că „reglementările trebuie să evolueze la scara la care crește industria”.
El subliniază că reglementarea are nevoie acum de „o nouă perspectivă”, deoarece operatorii comerciali, nu guvernele, devin principalii utilizatori ai spațiului.
Această trecere de la activități conduse de state la unele conduse comercial schimbă și modul în care liderii din industrie privesc oportunitățile viitoare. Martijn Rogier van Delden, responsabil pentru consumatori în Europa la Amazon LEO, vede „o oportunitate uriașă” pentru sateliții LEO de a conecta miliarde de oameni, descriind acest lucru drept „un factor decisiv pentru reducerea decalajului digital”.