"Să vină la Akbelen, nu în Antalya". Sătenii turci care trăiesc lângă o mină de cărbune îi cheamă pe liderii de la COP31 la ei

Nejla Işık, aleasă locală, se numără printre sătenii care trăiesc lângă o mină de cărbune și le cer liderilor mondiali reuniți în Turcia la conferința climatică COP31 să iasă din sala de conferințe și să vadă cu ochii lor distrugerile lăsate de zeci de ani de exploatare a lignitului, scrie Reuters.

Tranziția spre o energie mai curată va fi una dintre temele conferinței ONU, care se desfășoară de luni până pe 20 noiembrie la Antalya, pe coasta mediteraneană a Turciei.

Işık, aleasă de comunitatea sa, spune că liderii guvernelor și oficialii ONU ar trebui să meargă câteva sute de kilometri mai spre vest, la Ikizköy, lângă pădurea Akbelen din provincia Muğla, în sud-vestul Turciei, ca să vadă cum afectează cărbunele natura și viața oamenilor.

Sătenii, care protestează de ani de zile împotriva mineritului, au fost amendați și arestați.

"Să vină aici, șefii de stat. Să nu vină la Antalya, ci la Akbelen, la Ikizköy", a spus Işık. Casa ei din Ikizköy se află la doar câteva sute de metri de o mină de lignit care s-a apropiat tot mai mult în zeci de ani de extindere. Lignitul este cel mai slab tip de cărbune, așa că, atunci când este ars, eliberează mai mult dioxid de carbon decât cărbunele cu putere calorică mai mare.

Electrificare, dar va fi verde?

Unul dintre obiectivele importante ale COP31 este, deocamdată, adoptarea unei ținte voluntare de creștere a electrificării, propusă de Turcia, țara-gazdă. Numai că, dacă electricitatea nu provine din surse cu emisii reduse, emisiile care încălzesc planeta nu vor scădea.

Anul trecut, cărbunele a fost principala sursă de electricitate a Turciei și a asigurat 34% din producție. Astfel, Turcia a devenit cel mai mare producător de electricitate pe bază de cărbune din Europa, potrivit centrului de analiză energetică Ember. Minele din zona Akbelen alimentează centrale care produc puțin peste 2% din electricitatea Turciei, potrivit site-ului operatorului.

Sătenii și activiștii de mediu care, ca Işık, se opun extinderii minelor de lignit spun că acestea au distrus pădurea și amenință livezile de măslini, terenurile agricole și comunitățile.

Lupta împotriva cărbunelui a avut consecințe dure. Fiica de 26 de ani a Nejlei Işık, Esra, a stat 42 de zile în arest preventiv după un protest față de exproprierea unor terenuri pentru minerit. În iulie, o instanță a condamnat-o la doi ani de închisoare pentru opunere față de funcționari publici. Esra este liberă până la soluționarea apelului.

"Pedeapsa aceasta nu mi-a fost dată doar mie. A fost o încercare de a-i pedepsi pe toți cei din această țară care își apără drepturile, pământul și satul", a spus Esra Işık.

Mama ei protestează de ani de zile împotriva extinderii minelor din jurul satului. "De 40 de ani trăim cu cărbunele suflându-ne în ceafă. Încerc să trăiesc aici cu răsuflarea cărbunelui, cu murdăria cărbunelui", a spus Nejla Işık.

Cărbunele alimentează centralele din apropiere, Yeniköy și Kemerköy, operate de Yeniköy-Kemerköy Energy, o societate mixtă din care fac parte companiile Limak și IC İçtaş. 

Joi, la o întâlnire cu presa străină, ministrul Energiei, Alparslan Bayraktar, a spus că Turcia lucrează la o tranziție echitabilă spre energie curată, dar că acest lucru este dificil, pentru că minele dau de lucru la mii de oameni.

Potrivit ministrului, energia nucleară este cea mai viabilă alternativă, iar Ankara își propune să ajungă la o capacitate nucleară de 10 gigawați până în 2040. Aceasta ar echivala aproximativ cu producția actuală pe bază de cărbune, potrivit calculelor Reuters.

Restricții pentru proteste în Turcia

Organizațiile pentru drepturile omului și-au exprimat îngrijorarea față de restricțiile impuse protestelor în Turcia, inclusiv interdicțiile generale de a manifesta, reținerile în masă și ceea ce ele numesc folosirea disproporționată a forței.

Într-un raport din octombrie, Human Rights Watch a arătat că autoritățile turce au arestat și urmărit penal în mod arbitrar protestatari de mediu din Akbelen și din alte zone ale țării. Potrivit organizației, forțele de ordine au dispersat cu forța manifestații pașnice, iar protestatarii, avocații și jurnaliștii au fost acuzați de adunare ilegală, obstrucționarea funcționarilor publici, violare de proprietate și răspândirea de informații false.

"În condițiile în care Turcia urmează să găzduiască summitul anual al ONU privind schimbările climatice, represiunea împotriva activiștilor de mediu amintește clar de intoleranța sa față de opoziție", a spus Deniz Bayram, cercetătoare asistentă pentru Europa și Asia Centrală la Human Rights Watch.

Guvernul spune că poliția intervine atunci când manifestațiile sunt ilegale sau amenință ordinea publică. Ministerul de Interne și Ministerul Justiției nu au comentat.

Conflictul din jurul pădurii Akbelen s-a intensificat în 2023, când tăierile de copaci au fost reluate. Sătenii spun că forțele de ordine au folosit tunuri cu apă și spray cu piper împotriva celor care încercau să intre în pădure și că au urmat și alte pedepse.

"Am fost loviți cu tunuri de apă, cu gaz piper, am fost reținuți, tot ce se poate", a spus Nejla Işık. "Apoi, pentru că nu am părăsit zona, satul, am primit amenzi, iar un an mai târziu ni s-au deschis dosare."

Hasan Yorulmaz, un alt localnic, povestește că protestatarii mărșăluiau pentru a opri tăierea pinilor atunci când soldații le-au blocat drumul.

"Au dat cu spray cu piper în femei și bărbați, tineri și bătrâni", a spus el. "Cu toate acestea, am continuat rezistența. Eu eram în față, m-au luat și m-au reținut."