În urma unui studiu realizat în timpul unei simulări a unei misiuni pe Marte, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a descoperit că alimentele sărate provoacă, de fapt, foame, nu sete, aşa cum se credea, informează Science Daily.
Cercetării au observat anterior că un aport crescut de sare în alimentaţie determină o producţie mai mare de urină, iar acest lucru a fost pus pe seama consumului sporit de lichide. În acest sens nu a fost efectuat nici un studiu pe termen lung pentru a determina asocierea dintre cantitatea de sare din dieta unei persoane şi consumul de lichide, menţionează sursa citată. Recent, însă, un grup de oameni de ştiinţă de la Centrul Aerospaţial German (DLR), Centrul pentru Medicină Moleculară Max Delbrück (MDC) şi Universitatea Vanderbilt, alături de colegi din alte ţări, a realizat o cercetare pe participanţii la o misiune simulată pe Marte, iar concluziile lor au fost publicate în cel mai recent număr din "The Journal of Clinical Investigation".
În timpul unei călătorii lungi în spaţiu cosmonauţii trebuie să conserve fiecare picătură de apă, iar înţelegerea conexiunii dintre cantitatea de sare din alimentaţie şi aportul de lichide poate influenţa calculele.
Studiul a fost condus de Natalia Rakova, om de ştiinţă în cadrul MDC, pe două grupuri de zece bărbaţi voluntari care au stat închişi într-un mediu ce imita o navă spaţială 105 zile, respectiv 205 zile. Ambele grupuri au beneficiat de aceeaşi dietă, cu excepţia faptului că în anumite perioade au primit trei niveluri diferite de sare în alimentaţie.
Rezultatele studiului au confirmat faptul că un consum mai mare de sare a determinat un aport mai mic de lichide ca urmare a declanşării unui mecanism menit să stocheze apa în corp. Potrivit analizelor, sarea rămânea în urină, iar apa era transportată înapoi în rinichi şi în organism. Concluzia i-a uimit pe cercetători. "Ce forţă alternativă poate face apa să se ducă înapoi?", s-a întrebat profesorul Jens Titze, de la Universităţile Erlangen şi Vanderbilt, alături de colegii săi.
Ulterior, experimentele efectuate pe şoareci au demonstrat că în acest sens o mare influenţă l-ar avea ureea, o substanţă formată în muşchi şi ficat pentru a elimina nitrogenul. La rozătoare, s-a observat că ureea se acumula în rinichi unde contracara forţa de atracţie a apei exercitată de sodiu şi clor. Însă, sintetizarea ureei necesită o cantitate mare de energie, ceea ce explică de ce şoarecii care au primit o dietă bogată în sare mâncau mai mult. Acelaşi lucru a fost observat şi în cazul "cosmonauţilor" incluşi în studiu - cei care au avut diete bogate în sare au acuzat o senzaţie mai mare de foame.
Ureea "nu este doar un produs rezidual, aşa cum s-a crezut", după cum a concluzionat profesor Friedrich C. Luft, din cadrul MDC. "În schimb, se dovedeşte a fi un osmolit important" având funcţia de a "stoca apa", natura găsind astfel "o modalitate de a conserva apa care altfel ar fi transportată afară (din corp - n.r) prin urină de către sare", a explicat cercetătorul.
Sursă: Agerpres