Un cod QR scanat la terasă mută banii dintr-un cont în altul înainte ca nota să fie strânsă de pe masă. Aceeași sumă, atunci când trebuie returnată de o companie sau de o instituție, poate sta pe drum câteva săptămâni.
Diferența nu ține de tehnologie. Rețeaua pe care circulă plățile instant între doi prieteni este aceeași rețea pe care ajung, în cele din urmă, și despăgubirile sau rambursările. Ce diferă este ceasul pus deasupra ei. Unul este tehnic și se măsoară în secunde. Celălalt este juridic, se măsoară în zile și, de cele mai multe ori, nu este afișat nicăieri înainte de plată.
Cei care au avut credite legate de ROBOR știu deja cum arată al doilea ceas. Au trecut aproape două luni de la amenda record primită de zece bănci și niciun debitor nu a încasat, până acum, vreun leu.
Standardul plăților instant s-a mutat la zece secunde
Schema națională RoPay 2.0 a intrat în vigoare la 1 septembrie 2025, cu aprobarea Băncii Naționale a României. Regula ei centrală este un număr: banii ajung la beneficiar în maximum zece secunde, la orice oră, inclusiv în weekend și în zilele de sărbătoare legală.
Adopția a mers repede. Prin RoPay Alias, serviciul care leagă numărul de telefon de IBAN, 8,7 milioane de utilizatori pot primi bani fără să dicteze un cod de cont. UniCredit Bank a implementat plățile prin cod QR și număr de telefon în februarie 2026, Vista Bank a finalizat integrarea în martie, iar în mai ING Bank a lansat cererea de plată: până la șapte solicitări pe zi, către maximum zece persoane, valabile 48 de ore. Numai clienții ING reprezintă peste 17% dintre utilizatorii serviciului de alias.
Funcția a ieșit deja din zona transferurilor între persoane. Din toamna lui 2025, plata prin RoPay se poate face și la casa de marcat, la retaileri mari. În paralel, alte canale dispar: în ianuarie, plata întreținerii prin E-BLOC a fost oprită, iar Banca Națională a explicat asociațiilor de proprietari ce alternative le rămân.
Comoditatea este doar partea vizibilă. Odată ce zece secunde devin normalitate într-un colț al economiei, așteptarea încetează să fie un detaliu tehnic și devine un criteriu de comparație în toate celelalte colțuri.
Cine îți spune cât aștepți
Foarte puține servicii îi spun clientului, înainte de plată, cât va aștepta banii înapoi. Băncile publică orele-limită de procesare. Firmele de curierat publică intervalul de livrare. Asigurătorii au termene fixate prin lege, dar rareori le comunică în avans. În restul cazurilor, termenul se află după ce banii au plecat.
Un domeniu în care numărul apare înainte de tranzacție este cel al jocurilor de noroc online autorizate de ONJN, pentru că viteza de plată a devenit unul dintre puținele criterii după care clienții pot compara direct operatorii. S-a format chiar o categorie de comparație în jurul acestui criteriu: cazinouri cu retrageri rapide, unde termenul de procesare este trecut metodă cu metodă. Portofelele electronice și PayPal duc banii cel mai repede, cardurile au nevoie de câteva zile, iar transferul bancar clasic poate ajunge la șapte sau zece zile.
Aceleași liste arată și celălalt capăt al relației, iar acolo cifra se schimbă complet: depunerile se procesează aproape instantaneu, cu un decalaj de cel mult un sfert de oră. Aceeași firmă, același cont, aceeași rețea de plăți, dar o direcție durează secunde și cealaltă zile.
Asimetria nu vine din infrastructură. Banii care intră trec direct, pentru că nimic nu depinde de verificarea lor. Banii care ies trec prin confirmarea identității, aprobări interne și cicluri de decontare care nu au fost gândite pentru zece secunde. Acolo unde termenul este publicat, clientul poate cel puțin să vadă diferența și să aleagă metoda. Acolo unde nu este publicat, îi rămâne doar legea.
Ceasurile instituționale nu s-au grăbit
Cele două tipuri de termene se citesc însă diferit. Termenul comercial este o estimare pe care furnizorul o afișează și pe care clientul o poate verifica înainte să plătească. Termenul legal este un plafon maxim, nu o durată obișnuită, iar plafoanele din legislația românească sunt generoase.
La asigurările RCA, articolul 21 din Legea 132/2017 dă asigurătorului 30 de zile ca să formuleze o ofertă justificată de despăgubire sau să comunice în scris motivele refuzului, apoi 10 zile de la acceptarea ofertei ca să plătească. Dacă întârzie plata sau diminuează nejustificat suma, datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere.
La ANAF, articolul 77 din Codul de procedură fiscală prevede 45 de zile pentru soluționarea cererilor contribuabilului, termen care poate urca până la 90 de zile dacă analiza de risc impune o inspecție fiscală.
În comerțul online, OUG 34/2014 obligă comerciantul să ramburseze sumele în cel mult 14 zile de la momentul în care a fost informat despre retragerea din contract, folosind aceeași metodă de plată pe care a folosit-o cumpărătorul.
Dosarul ROBOR arată, la rândul lui, ce se întâmplă când nu există un termen. Consiliul Concurenței a amendat zece bănci cu 3,73 miliarde de lei, dar despăgubirea fiecărui client depinde acum de procese separate, cu expertize și fără un calendar.
Un termen de șapte zile afișat lângă o metodă de plată și un termen de 45 de zile scris într-un cod fiscal nu spun același lucru, chiar dacă amândouă se măsoară în zile. Primul este o estimare pe care clientul o compară înainte să se decidă. Al doilea este limita după care începe penalitatea.
Ce se schimbă până în 2027
Presiunea europeană merge în aceeași direcție, însă deocamdată doar pe euro. Regulamentul (UE) 2024/886, în vigoare de la aprilie 2024, obligă orice instituție care oferă transferuri în euro să ofere și transferuri instant, fără cost suplimentar, executate în zece secunde și disponibile non-stop.
Statele din afara zonei euro au primit timp în plus. Pentru România, transferurile în euro intră sub regulă din 2027, iar pentru plățile în monedă națională termenul se întinde până în 2027 și, în anumite condiții, 2028. Până atunci, schema națională de plăți instant rămâne una internă. RoPay funcționează în lei, între conturi deschise în România, fără componentă transfrontalieră.
Așa că românul care trimite bani unui prieten și românul care așteaptă bani de la o instituție folosesc, deocamdată, două economii diferite prin același cont bancar.
