Brusc, de câteva săptămâni, a crescut numărul de provocări, sabotaje și atentate „cu autor necunoscut”. Doar Germania a fost, de pildă, ținta a trei atacuri suspecte, într-o singură zi: două la centrale electrice și unul la o gară din Bavaria. Adăugați, en passant, drona distrusă în Marea Neagră lângă Neptun Deep, incendiul de la o fabrică de drone din Polonia și avem deja, în doar o lună, mai multe acțiuni tipice unui „război hibrid” pe teritoriul UE, decât s-au petrecut în ultimii 3 ani. Desigur, autorul rămâne, momentan, „necunoscut” dar, ce coincidență, toate aceste acțiuni convin de minune Rusiei. Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a explicat, într-o declarație făcută pentru antena3.ro, că Rusia duce în acest moment un război hibrid concentrat împotriva principalului său inamic. Iar acesta este UE, și nicidecum NATO. Scopul ține de un obiectiv pe termen lung al Kremlinului, care vizează aducerea la putere a unor politicieni „prietenoși” față de Moscova. Inclusiv în România.
Înainte de a discuta despre „rostul” unor sabotaje și atentate care vizează infrastructuri energetice sau critice, să aruncăm o privire asupra tabloului pe care Putin, armata și propaganda rusă îl pictează, de mai bine de 4 ani și jumătate în Ucraina și Europa.
Rusia se află, din punct de vedere militar, într-un paradox: are o industrie trecută bine pe picior de război, care produce lunar în jur de 150 de rachete balistice și de croazieră și 3-400 de drone de tip Gheran. Cel mai recent raport publicat de statul major al armatei ucrainene precizează că rușii folosesc deja peste 11.000 de drone kamikaze (FPV) pe zi, pe întreaga linie a frontului.
Sunt cifre impresionante care vin însă în contradicție cu realitatea de pe front: 2026 a fost anul în care Rusia a înregistrat o scădere dramatică a „cuceririlor teritoriale” în Ucraina, concomitent cu o creștere a numărului de militari ruși uciși pe zi, de armata ucraineană. De asemenea, în ultimele luni se înregistrează o scădere a numărului de atacuri zilnice pe direcțiile principale ale frontului, conform rapoartelor ucrainene.
Ce deranjează cel mai mult pe Rusia în prezent: zecile de miliarde de euro pe care UE le acordă Ucrainei
În același timp, Uniunea Europeană continuă să sprijine Ucraina cu bani și fonduri vitale pentru Kiev: De la izbucnirea războiului, UE a trimis deja 43,3 miliarde de euro Ucrainei.
Pentru perioada 2026-2027, UE va acorda Ucrainei 90 de miliarde de euro, pe baza unor împrumuturi de pe piețele de capital. Până în prezent, au fost plătite 11,6 miliarde de euro, din care 3,2 miliarde sub formă de asistență macrofinanciară și 8,4 miliarde pentru achiziții publice în domeniul apărării.
Sprijinul fără echivoc oferit de UE înfurie, pe față, Kremlinul - a se vedea tot șirul de declarații belicoase ale liderilor ruși, care au amenințat direct că vor bombarda Marea Britanie sau, mai nou, chiar Berlinul.
Avem, așadar, următoarea sumă de factori: miliardele de euro acordați Ucrainei (de către UE) + miliardele de euro pe care Rusia le pierde (din cauza sancțiunilor UE) + amenințările Rusiei (la adresa UE) + o creștere a sabotajelor și atentatelor (în UE), din care în cel puțin un caz, cel de la Leipzig, avem autor cunoscut și arătat cu degetul (Rusia).
Multiplicarea sabotajelor și atentatelor trădează, la prima vedere, intenții militare ostile. Și aici, avem deja avertizările venite din partea liderilor occidentali, legate de posibile acțiuni armate ale Rusiei în zona baltică. „Jocurile de război” ale experților NATO au identificat deja 5 posibile scenarii de luat în calcul.
Cum funcționează rețeta războiului hibrid al Rusiei în Europa: panică, nervi, neîncredere, extremism
Dar acțiunile de război hibrid ale Rusiei nu trebuie însă văzute neapărat prin prisma unui război hibrid „clasic”, mai ales în condițiile în care acest tip de acțiuni armate au devenit o specializare a rușilor, de la anexarea ilegală a peninsulei Crimeea.
Cu alte cuvinte, dacă „manualul” spune că un atac militar convențional este precedat de acțiuni „hibride” (atentate, sabotaje, dezinformare etc.), asta nu înseamnă că, după o astfel de acțiune, trebuie să urmeze, neapărat, un atac militar convențional.
„Putem merge aici pe supoziții, care ne duc spre anumite scenarii”, este de părere generalul în rezervă Virgil Bălăceanu. „Prioritatea (pentru ruși - n.r.) ar avea-o scenariul care ține de diminuarea, chiar anularea ajutorului pentru Ucraina”.
Astfel, acțiunile „hibride” din Germania trebuie privite (și) din altă perspectivă: una „politică”, în care Kremlinul încearcă să provoace instabilitate și nervozitate într-o societate aflată în prag de alegeri. Sună cunoscut?
Duminică, 6 septembrie, au loc, de pildă, alegeri în landul Saxonia-Anhalt. Germania se apropie de un moment politic cu miză uriață, în contextul ascensiunii extremei drepte. Alegerile din landul Saxonia-Anhalt ar putea aduce partidul extremist AfD la conducerea unui land pentru prima dată, scenariu care ar putea declanșa o criză politică la Berlin și care ar putea avea consecințe dincolo de granițele Germaniei, potrivit unei analize Politico.
„Un alt scenariu e cel legat de testarea reacțiilor naționale și la nivelul NATO și UE”, a adăugat Bălăceanu. „Ei (rușii) văd lucrurile, în spiritul politicii externe, nu doar pe termen scurt și mediu, dar și pe termen lung”, a precizat generalul în rezervă al armatei române.
Iar acum, Germania este o „țintă” aflată în colimatorul Kremlinului, brusc interesat ca extremiștii să câștige teren în principala economie a UE.
„Un alt scenariu ar spune că (rușii - n.r.) vor să creeze o stare de instabilitate, de incertitudine și de lipsă în eficiența guvernării. Să spună că guvernarea nu numai că acordă sprijin Ucrainei, dar, în același timp, ea nu reușește să controleze problemele interne”, a spus generalul (r) Virgil Bălăceanu.
Pe fondul unei stări de instabilitate, de insecuritate, se caută o soluția. Soluția o reprezintă votul. Iar Federația Rusă vrea ca acest vot să fie îndreptat spre formațiunile de extremă dreaptă sau suveraniste
Practic, Rusia merge pe un sistem „trial and error”. Nu merge? Mai bagi o fisă și treci la următorul scenariu.
„Rușii văd o perspectivă și din punct de vedere al alegerilor din România, din 2028. Toate sunt într-un plan deja gândit”
Generalul Virgil Bălăceanu a explicat că, în opinia sa, pentru Federația Rusă, pericolul cel mare nu-l reprezintă NATO, ci Uniunea Europeană. UE este astfel, în ochii lui Putin principalul dușman, pentru că blocul comunitar e cel care sprijină real Ucraina și apărarea Ucrainei, prin banii acordați direct, concomitent cu pachetele de sancțiuni împotriva Rusiei.
În aceste condiții, pe frontul acestui „război hibrid”, Rusia își îndreaptă atenția spre partidele politice europene de extremă dreapta, „eurosceptici” sau „suveraniști”.
„Vom asista și la interferențe electorale evidente, astfel încât în mod democratic să ajungă la putere extrema dreaptă în state foarte importante: Germania, Franța, UK”, a apreciat Bălăceanu.
Militarul român a dat ca exemplu „de manual” scrierile strategului englez Liddel Hart, care a enunțat în premieră conceptul așa-numitei „strategii a acțiunilor indirecte”, ceea ce poate fi numit un „părinte” al actualului concept de „război hibrid”.
„Acțiunile de război hibrid sunt niște acțiuni indirecte. De cele mai multe ori, există o ambiguitate cu privire la cine este autorul. Când unele date arată că autorul e Federația Rusă - aceasta dezminte și cere probe. Dacă le sunt prezentate acele probe, ele vor fi dezmințite”, a explicat generalul Bălăceanu modul de acțiune al Kremlinului.
Iar scenariul Federației Rusie privind Europa și UE este „unul à la longue”, a avertizat generalul român. Scopul final: eșuarea proiectului european.
„Anul 2027 înseamnă alegeri prezidențiale în Franța și alegeri parlamentare în multe state europene, inclusiv Germania. Toate astea înseamnă o strategie pe termen lung: 2027 e doar un reper temporal. Ei (rușii - n.r.) văd o perspectivă și din punct de vedere al alegerilor din România, din 2028. Toate sunt într-un plan deja gândit”, a explicat generalul român.
Pe linia asta se acționează: creează o stare de incertitudine, de neîncredere în actualii guvernanți, de neîncredere în proiectul european și atunci vei avea parte de succes indirect prin ajungerea la putere a partidelor de extremă dreapta și partidelor suveraniste care sunt numai euroscceptice ci și anti-UE
Cu astfel de politicieni care vor controla principalele state europene, nu va mai exista sprijin pentru Ucraina și nu vor mai exista sancțiuni economice pentru Rusia.
„Redeschizi piața energetică pentru Europa și vei avea relații mult mai amicale cu state europene considerate inamice în state prietenoase”, a explicat generalul Bălăceanu intențiile Rusiei de destrămare a UE.
Și totuși, e posibil ca acțiunile hibride din Germania să aibă legătură cu posibile acțiuni militare în țările Baltice? „Flancul de Sud-est e mult mai vulnerabil”
Dincolo de temerile politice, la nivelul NATO există, concomitent, temeri reale legate de posibile acțiuni militare ale Rusiei în zona baltică.
Cel mai recent avertisment a venit din partea premierului polonez Donald Tusk, care a declarat că Polonia a fost ținta unor noi acte de sabotaj, inclusiv incendii provocate, în ultimele zeci de ore. În cadrul unui discurs ținut la Gdańsk, Tusk a menționat inclusiv România printre țările care au fost ținta unor acte de sabotaj în numeroase ocazii.
Într-o analiză realizată de Atlantic Council, care identifica cinci posibile scenarii de atac ale Rusiei în Baltica, se arăta că, nici după o săptămână de la atacu rus, unele unități NATO nu vor fi capabile să fie desfășurate în zona de luptă.
De regulă, Comandamentul Forței de Reacție Rapidă (High Readiness Force Headquarters) trebuie să fie capabil să desfășoare primele unități într-un interval de 10 zile și întreaga forță în 2 luni.
Comandanții britanici au avertizat că țări precum Germania, Franța, Italia și UK nu sunt în stare să desfășoare nici măcar o singură divizie completă în mai puțin de 60-90 de zile - o viteză de reacție „prea lentă” pentru a mai putea afecta în vreun fel capacitatea Rusiei de a realiza un pod terestru spre Kaliningrad, de pildă.
Șansele sunt „mari” ca până în 2030 rușii să aibă „lideri și guverne prietenoase”, inclusiv în România
În plus, presa germană a arătat de ce Germania - și mai ales infrastructura ei - e vitală pentru apărarea zonei baltice: Pentru că Alpii formează o barieră naturală, forțele mari ale NATO nu ar avea practic nicio alternativă decât să treacă prin Germania în caz de criză. Indiferent de locul în care escaladează un conflict, în Țările Baltice, în Polonia sau mai la sud, forțe semnificative ar trebui transportate pe flancul estic prin porturi, căi ferate și autostrăzi germane.
„Scenariul acesta este foarte des vehiculat, dar se uită că NATO are Flanc de Nord-Est și de Sud-Est. De ce nu ar acționa rușii în Flancul de Sud-est, care este mult mai vulnerabil decât cel de Nord-Est”, a spus Virgil Bălăceanu.
Într-o intervenție recentă la Antena 3 CNN, generalul (r) Bălăceanu a explicat că, de fapt, Marea Neagră este ținta ascunsă a Rusiei.
Generalul a exclus astfel ipoteza unor incursiuni militare clasice, în special către țările baltice, mutând atenția către un alt tip de amenințare și o cu totul altă zonă geografică.
„Nu cred că vom asista la acțiuni clasice, la incursiuni terestre sau, într-un limbaj militar adecvat, de tip întrunit, mai ales către țările baltice. În schimb, am convingerea că vom asista la atacuri hibride de amploare, care să vizeze nu neapărat nord-estul, entru că nord-estul este sub o presiune a NATO”, a spus el.
Explicația ține de raportul de forțe din cele două mări, Baltică și Neagră.
„Marea Baltică este o mare NATO, capacitatea de control este mult mai mare, pe când spațiul cel mai volatil, spațiul cu, statistic, cele mai multe explozii, spațiul cu cele mai multe incertitudini îl reprezintă Marea Neagră și zona adiacentă”, a arătat generalul, amintind că „Marea Neagră este o mare închisă” și că nu ar fi exclus ca aceasta să devină „o altă țintă predilectă pentru o operațiune sub steag fals”.
Astfel, rușii încearcă prin crearea unei stări permanente de amenințare în zona baltică, „să poată să acționeze pe termen mediu și lung mult mai eficient în zona de Sud-est”, a considerat Virgil Bălăceanu. „Șansele sunt mari ca până în 2030 să aibă lideri și guverne prietenoase în România, Balcani, pe culoarul Dunării”, a spus generalul român despre intențiile ostile ale Rusiei în Europa. Ca să parafrazăm o expresie pe placul lui Trump: toate cărțile sunt pe masă, iar partida e în plină desfășurare.
