În urmă cu mai bine de 500 de ani, Cristofor Columb și echipajul său erau naufragiați în Jamaica și la un pas să moară de foame, după ce localnicii au refuzat să le mai dea de mâncare. Navigatorul italian a recurs atunci la un vicleșug care a făcut istorie: și-a consultat tabelele astronomice, a prezis următoarea eclipsă de Lună și le-a spus nativilor Taínos că Dumnezeu este atât de furios pe ei încât le va lua corpul ceresc, relatează Euronews.
Acum mai bine de cinci secole, în anul 1504, Cristofor Columb se afla în cel de-al patrulea voiaj al său spre Lumea Nouă, când navele lui au eșuat în largul coastei Jamaicăi.
Spania deja „botezase” insula în 1494 cu denumirea Insula Santiago, dar era în continuare cunoscută după numele dat de poporul nativ, „Xaymaca” sau „Yamaya”, care înseamnă „pământul lemnului și al apei”.
Amiralul Cristofor Columb și echipa lui erau blocați pe insulă, fără niciun mijloc să ridice pânzele.
Prima tentativă de a se salva
Scribul voiajului, Diego Méndez, a încercat singura soluție posibilă: a plecat cu o canoe spre La Española, adică Republica Dominicană din prezent, și să ceară ajutorul guvernatorului de atunci Nicolás de Ovando.
I-a luat cinci zile să ajungă acolo, dar Ovando, care nu avea încredere deloc în Columb, a refuzat să trimită ajutor și nu i-a permis, timp de mai multe luni, lui Méndez să se întoarcă la amiral.
Între timp, în Jamaica, naufragiații au reușit să stabilească o relație comercială cu poporul nativ, care le furniza hrană în schimbul unor mărunțișuri și unelte europene.
Timp de câteva luni acest aranjament a funcționat, însă europenii începeau să își piardă speranța. O răscoală a izbucnit chiar printre marinari, ceea ce a escaladat tensiunile cu nativii.
Locuitorii insulei, sătui de conflicte și la capătul răbdării, au decis să nu le mai dea hrană marinarilor lui Columb. În scurt timp, aceștia erau la un pas să moară de foame.
Tabelele astronomice, salvarea lui Columb
Însă, atunci lui Columb i-a venit una dintre cele mai igenioase stratageme din istoria explorării maritime: tabelele lui astronomice.
Navigatorul avea la el almanahul „Perpetuum”, un calendar astronomic realizat de astronomul german Johann Müller, care consemna cu acuratețe ridicată mișcările corpurilor cerești pentru câțiva ani în viitor, inclusi eclipsele de lună.
Columb s-a uitat peste tabele și hărți și a descoperit ce căuta: la data de 29 februarie 1504 urma să aibă loc o eclipsă de Lună vizibilă din Jamaica. Luna urma să se înroșească, nuanța distinctivă pe care o dobândește în timpul eclipselor totale din cauza refracției luminii solare prin atmosfera Pământului. Același fenomen este cunoscut astăzi în mod popular sub denumirea de „Lună sângerie”.
Cu trei zile înainte de eclipsă, Columb i-a chemat la el pe liderii populației native și i-a spus că Dumnezeul său creștin este extrem de furios pe ei pentru că nu le mai furnizează hrană. Ca semn al mâniei sale, i-a avertizat navigatorul, Luna va dispărea și se va înroși.
Eclipsa care a înspăimântat populația nativă
În noaptea de 29 februarie, „predicția” s-a împlinit. Luna s-a întunecat tot mai mult până când a căpătat nuanța roșu-închis, specifică unei eclipse totale.
Nativii, înspăimântați de ceea ce ei au interpretat a fi un eveniment supranatural, s-au întors la Columb și l-au implorat să-l roage pe Dumnezeul lui să oprească eclipsa.
Navigatorul, potrivit relatării fiului său Hernando, s-a prefăcut că se retrage ca să se roage și să se consulte cu Dumnezeu. El a calculat exact momentul la care eclipsa urma să se încheie și a reapărut în fața localnicilor și le-a spus că Dumnezeu a acceptat rugămințile lor și îi va ierta dacă le aduc de mâncare.
Când Luna a revenit la aspectul ei obișnuit, indigenii au fost convinși. Au reluat aprovizionarea cu alimente până când o corabie închiriată în cele din urmă de Diego Méndez a sosit pentru a-i prelua pe naufragiați.
Columb a ajuns la Sanlúcar de Barrameda în noiembrie 1504. Avea să moară doi ani mai târziu, la Valladolid, în mai 1506.
Știința le-a salvat viețile
Acest vicleșug la care a apelat Columb este unul dintre cele mai faimoase exemple din istoria științei despre cum cunoștiințe astronomice pot deveni o unealtă pentru supraviețuire.
Italianul nu a fost singurul explorator care a recurs la astfel de stratageme. Sunt numeroase relatări similare atribuite altor aventurieri europeni în părți diferite ale lumii.
Însă, ceea ce face acest episod unic este acuratețea calculelor astronomice: data eclipsei din 29 februarie 1504 a fost verificată de astronomii moderni, care au confirmat că aceasta a fost vizibilă din Jamaica și a avut caracteristicile descrise în sursele istorice.
Amiralul nu a improvizat: a făcut calculele, a așteptat momentul potrivit și a folosit cunoștințele științifice ale epocii sale cu o eficiență remarcabilă, reușind astfel să-și salveze viața și pe cea a echipajului său.
Cristofor Columb rămâne în istorie ca fiind cel care a condus prima expediţie europeană care a descoperit pământurile Lumii Noi, potrivit Agerpres.
Importanţa sa este legată nu doar de simpla descoperire geografică, ci şi de faptul că, prin acţiunile sale, a dat naştere unei lungi perioade de explorări, cuceriri şi colonizări, care la rândul lor au influenţat masiv dezvoltarea lumii Occidentale moderne.
