Oamenii de ştiinţă care analizează datele obţinute de Telescopul Spaţial James Webb (JWST) au ajuns la concluzia că vizitatorul interstelar 3I/ATLAS este alcătuit din mici granule de gheaţă amestecate cu praf, componenţă diferită de cea a cometelor din Sistemul Solar, conform unui studiu publicat pe 26 octombrie în revista The Astrophysical Journal Letters, citat de Space.com.
Aceste granule de gheaţă prezintă însă asemănări izbitoare cu unele corpuri de gheaţă situate la marginea Sistemului Solar, dincolo de orbita lui Neptun, aşa-numitele obiecte transneptuniene (TNO).
3I/ATLAS a fost descoperită intrând în Sistemul Solar în vara anului 2025. Această cometă este doar al treilea obiect intergalactic a cărui trecere prin Sistemul Solar a fost observată, după 1I/'Oumuamua, observat în 2017, şi 2I/Borisov, detectat în 2019. Aceasta a însemnat că această cometă interstelară a oferit o şansă rară de a întrezări condiţiile în care se formează astfel de corpuri în alte sisteme stelare. Astfel, JWST a fost rapid pe urmele lui 3I/ATLAS.
„Am proiectat (JWST) să fie pregătit în momentul în care se găseşte o cometă interstelară activă şi să o urmărească în timp”, a declarat Martin Cordiner de la Centrul de Zbor Spaţial Goddard al NASA şi de la Universitatea Catolică din America într-un comunicat. Cordiner conduce programul JWST care studiază obiecte precum 3I/ATLAS şi este coautor al unei noi lucrări de cercetare care descrie unele dintre descoperiri.
Nimeni nu ştie în jurul cărei stele s-a format cometa 3I/ATLAS
Cercetătorii ştiu că 3I/ATLAS nu s-a născut în Sistemul Solar, dar nimeni nu ştie în jurul cărei stele s-a format această cometă.
Ei sunt de părere că această cometă interstelară s-a născut în interiorul unui disc de gaz şi praf din care se formează planete în jurul unei stele tinere, posibil acum 10 până la 12 miliarde de ani. Aceasta este de peste două ori vârsta Sistemului Solar. Apoi a fost ejectată cumva din sistemul său de origine şi lăsată să rătăcească prin spaţiul interstelar înainte de a întâlni Sistemul Solar.
Precum cometele din Sistemul Solar, 3I/ATLAS este compusă din granule de gheaţă cu o dimensiune mai mică de un micron - o milionime de metru. Când suprafaţa cometei este încălzită de Soare, gazul erupe spre exterior, transportând granule de gheaţă în norul de gheaţă şi praf care înconjoară cometa, coma şi coada acesteia, unde JWST le poate detecta.
Privind spectroscopic, gheaţa de apă din cometele native ale Sistemului Solar creează o linie de absorbţie puternică în spectrul unei comete la o lungime de undă de trei microni, precum şi linii de absorbţie mai puţin proeminente la 1,5 şi doi microni.
Totuşi, când spectrograful în infraroşu apropiat (NIRSpec) al JWST a vizualizat 3I/ATLAS de trei ori între august 2025, înainte de cea mai mare apropiere de Soare, din aprilie 2026, dar şi după această etapă, oamenii de ştiinţă au descoperit că liniile de absorbţie de 1,5 şi doi microni lipseau, deşi linia de trei microni a rămas puternică.
Din ce este compusă Cometa 3I/ATLAS
„Această combinaţie a fost o enigmă”, a declarat autoarea principală a cercetării, Silvia Protopapa, de la South-West Research Institute. „Banda puternică de trei microni indică prezenţa gheţii de apă în comă, dar benzile slabe sau absente cu lungimi de undă mai scurte sugerează că gheaţa nu se află în forma pe care o vedem de obicei în cometele Sistemului Solar”.
Ori de câte ori li se prezintă o semnătură observaţională neobişnuită, cum ar fi cea furnizată de JWST pentru 3I/ATLAS, cercetătorii apelează la modelare pentru a găsi caracteristicile fizice care se potrivesc cel mai bine spectrului.
Modelarea a sugerat echipei coordonate de Protopapa că 3I/ATLAS era compusă din granule submicronice de gheaţă de apă murdară, bogată în praf. Prin comparaţie, granulele cometelor indigene ale Sistemului Solar sunt mult mai curate, gheaţa de apă aproape pură fiind relativ necontaminată de praf.
„Ceea ce pare să diferenţieze (granulele din componenţa 3I/ATLAS) este cantitatea de praf amestecată în gheaţă”, a spus Protopapa. "Aceste granule deţin indicii despre condiţiile în care s-a născut cometa".
Cometele sunt alcătuite din material primordial găsit în discul de gaz şi praf din care se formează planetele şi care înconjoară o stea tânără, prin urmare, compoziţia cometelor poate oferi o perspectivă asupra condiţiilor în care se formează planetele.
La fel cum cometele din Sistemul Solar ne vorbesc despre modul în care s-a născut Pământul, o cometă interstelară ne poate spune despre condiţiile în care planetele s-au format în jurul unei alte stele şi cât de similare sau diferite au fost aceste condiţii cu cele ale naşterii Sistemului Solar.
3I/ATLAS prezintă una dintre cele mai mari abundenţe de dioxid de carbon văzute vreodată într-o cometă
Totuşi, cometele nu sunt singurele rămăşiţe de gheaţă care datează din astfel de timpuri primordiale. Există diverse familii de corpuri în sistemul solar exterior, iar spectrul lui 3I/ATLAS seamănă cu spectrul unor obiecte transneptuniene (TNO) de dimensiuni medii, bogate în gheaţă de dioxid de carbon şi compuşi organici.
Într-adevăr, într-un studiu separat din 2025, condus de Cordiner, JWST a descoperit că 3I/ATLAS prezintă una dintre cele mai mari abundenţe de dioxid de carbon văzute vreodată într-o cometă.
Obiectele transneptuniene sunt corpuri de dimensiuni considerabile, situate mult dincolo de orbita lui Neptun. TNO-urile în cauză s-ar fi format într-o altă parte a discului protoplanetar al Soarelui decât majoritatea cometelor, iar compoziţia lor reflectă acest lucru.
Pe de altă parte, rezultatele implică faptul că 3I/ATLAS s-a format în jurul stelei sale de origine din material glaciar similar cu cel care a produs unele dintre TNO-urile din Sistemul Solar, arătând că elementele constitutive ale planetelor din jurul altor stele au o gamă comună de proprietăţi cu elementele constitutive care au format Sistemul Solar. Cometa 3I/ATLAS ar putea fi chiar un fragment al unui corp asemănător TNO-urilor, care a fost spart într-o coliziune.
„La prima vedere, 3I/ATLAS arată diferit de cometele îngheţate pe care le cunoaştem”, a spus Protopapa. „Dar când am plasat-o alături de lumi îngheţate îndepărtate din propriul nostru sistem solar, nu a mai părut nelalocul ei. Acest lucru sugerează că unul dintre elementele constitutive ale planetelor, aici şi în jurul altor stele, este gheaţa sub formă de granule minuscule, de dimensiuni micronice, de la gheaţă relativ pură la gheaţă amestecată cu praf”.
Ceea ce ne spune acest lucru este că aceste granule de gheaţă de dimensiuni sub micronice trebuie să se formeze mai întâi în discurile de formare a planetelor, pentru a fi apoi încorporate în corpuri mari, cum ar fi cometele şi protoplanetele.
